Pe Vasile, Vasile Constantin — pe numele lui întreg — l-am întâlnit într-o zi caldă de martie, în București. Era plin de energie, înconjurat de oameni diferiți și de o grămadă de muzică. La 36 de ani, a decis că multinaționala nu-i mai aducea satisfacție sufletească. Așa că a lăsat în urmă biroul de manager de departament, stabilitatea și banii bine conturați, și a coborât într-un demisol, unde și-a făcut un bazar. Un bazar de muzică.

De la manager de corporație la manager de vis. A riscat totul — liniștea căminului, siguranța financiară, poate chiar viitorul. Dar un lucru n-a fost niciodată în pericol: fericirea.

Era duminică, ora 14. În loc să fie la o bere pe Victoriei sau cu copilul în parc, era la muncă. Însă nu părea deloc o corvoadă. Era înconjurat de CD-uri, casete, viniluri — o adevărată comoară sonoră. Iar copilul? Era acolo, cu el. În mijlocul hobby-ului devenit afacere, în mijlocul a tot ce înseamnă acum viața lui Vasile.

Bazar de muzică Jr. își însoțea tatăl cu aceeași fascinație. Punea câte zece întrebări pe minut, uimit de artiștii și de casetele care umpleau spațiul. Se citea în ochii lui: nu era doar o joacă. Era începutul unei moșteniri.

Ce te-a inspirat să deschizi Bazar de Muzică?
Aveam o mică colecție acasă și am început să fac trading cu ea. Am observat că este o mare căutare în acest sens. Am văzut că nu există așa ceva în București și am deschis această nebunie.

Care a fost cea mai mare provocare în acest demers?
Aș putea spune familia. Familia care nu era de acord cu asta. Nu a fost cel mai liniștitor lucru că voiam să-mi dau demisia și să mă apuc de chestia asta, să devin antreprenor. Să-i conving că se merită și că o să fie totul bine a fost o adevărată provocare.

Cum a fost primit magazinul de comunitatea de colecționari?
Foarte bine. A mers foarte bine de la început. Pentru că nu era așa ceva, nu se găsea un astfel de loc. Nu era un loc în care să vii să-ți descoperi muzica tinereții. Lumea avea nevoie să redescopere muzica pe format fizic, să aibă parte de o experiență. Nu doar așa, de a cumpăra. Că să cumperi muzică e ușor – o cumperi online și aia e. În schimb, aici ai altă experiență. Te bucuri de ea.

Ai un criteriu pentru selecția muzicii?
Nu, absolut deloc. Nu trece prin filtrul meu personal nimic. Consider că toți avem experiențe diferite, gusturi diferite – d-aia, la noi găsești de la manele la metal, la jazz, la orice gen de muzică.

Care-i artistul sau genul cel mai căutat?
Hip-hop și clasic rock.

Vin clienții cu dorințe clare de artiști?
La mine nu funcționează cu nume pe artiști. CD-urile, casetele sau vinilurile nu sunt puse alfabetic sau într-o oarecare ordine. Sunt așezate pe genuri, și tu vii și cauți. Este o experiență asta, să „răsfoiești” printre rafturi, să găsești ceva. Magazinul este o experiență de descoperire și căutare. Se poate întâmpla să știu pe unde sunt anumite chestii, dar nu e o regulă și nu trebuie să se bazeze nimeni pe memoria mea.

Care sunt cele mai mari provocări în gestionarea acestei afaceri?
Interacțiunea cu oamenii. Trebuie să răspund la zeci, uneori sute de mesaje zilnic, pe Instagram.

De unde le procuri?
De la clienții mei. Ofer prețuri, zic eu, foarte bune pentru cei care vin și vor să mi le vândă. Și fac și schimburi.

Cu fondurile cum ai făcut? Ai luat ceva fonduri de start-up sau fonduri europene?
M-a costat cam 15.000 euro stocul inițial și locația. Niciun fond de start-up sau mai știu eu ce. Totul a fost din buzunar propriu.

Cât de mare este echipa Bazar de Muzică?
În acest moment suntem 5 oameni, cu tot cu mine. N-aș fi reușit să ajung la nivelul ăsta fără ei. S-a ajuns la un nivel destul de mare și pot să recunosc că nu sunt neapărat confortabil cu ideea că am depășit milestone-ul în care eram doar eu cu mine și fără stres. Acum sunt antreprenor în adevăratul sens al cuvântului. Ai grijă de angajați, de salarii, ai grijă de… ai grijă. Dar ei mă ajută. Sunt foarte înțelegători, oameni de calitate, și mă bazez pe ei.

Planuri de viitor? Extindere? Încă o locație?
Maxim dacă o să căutăm o locație mai mare. Nu aș vrea încă o locație Bazar de Muzică.

Pe partea de marketing și social media, ce strategie ai?
Nicio strategie. Am făcut cum m-a tăiat capul. Nu respect un program, nu am strategie de vânzări – e totul natural.

Cum ți-a venit ideea cu acele mici interviuri de pe social media cu recomandări de 3 piese?
În prima fază, îi întrebam pe clienții care veneau pe aici ce fel de muzică ascultă. Cumva, să-mi dau eu seama ce fel de muzică se ascultă, să știu măcar care e publicul meu țintă. Iar unul dintre clienți a venit cu această idee: să-i și filmez și să le cer recomandări. Între timp, cu acel client am devenit prieten și el îmi editează clipurile acum – shout out Robert. Și de atunci am păstrat formatul.

Crezi că a avut un impact toată chestia asta? Ai simțit vreo creștere fizică aici?
Da. În principal, d-aia vin oamenii aici, pentru că văd acele clipuri. Toată lumea îmi spune că de acolo mă știe, deci ideea lui a fost o idee genială. Toată lumea vine aici pentru că vrea să apară în clipuri, vor să recomande piese și etc. Artiștii au început să vină să-și promoveze albumele sau concertele aici. S-a creat așa, o comunitate.

TikTok sau Instagram?
La mine merg mai bine pe Instagram. Deși am făcut mai repede followers pe TikTok, vizualizările sunt mai multe pe Instagram. Publicul meu este mai degrabă pe Instagram, acolo a prins mult mai multă tracțiune.

Cine se ocupă de conținutul de pe social media?
Eu și cu Robert. Robert îmi editează clipurile, în rest, toate postările mi le fac eu. Fără echipă de editare sau mai știu eu ce.

Crezi că ajuți industria prin ceea ce faci? Vezi o renaștere a vinilurilor?
Clar. Sunt sigur. Nu că mă laud, dar sunt sigur că am contribuit la revitalizarea vinilului. Nu mult, dar acolo, cât să conteze, am fost și eu. Și am mereu clienți care zic că, datorită magazinului, și-au luat pentru prima oară un pick-up sau mai știu eu ce.

Ai un tipar de clienți?
Nu. Este un bazar, este un loc pentru toată lumea.

În viitor își dorește o sistematizare a lucrurilor, poate și o degrevare a sarcinilor. N-are weekenduri de ceva timp, nu are libere – de dimineață până seară e înconjurat de muzică. Nu se plânge de asta, nu e asta o problemă. Dar e sigur că și-ar dori să stea mai mult timp alături de copil.

Vă așteaptă cu drag pe bulevardul Lascăr Catargiu nr. 16 din București, să vă cumpărați muzică și să recomandați piese.