Un nou început cu Eliza în echipa LCH Media!

LCH Media continuă să se dezvolte și să aducă oameni pasionați în echipă. Astăzi, o întâmpinăm cu entuziasm pe Eliza, arhitect stagiar cu o pasiune deosebită pentru design și arta textilă. Cu o imaginație debordantă și o viziune unică, Eliza promite să aducă un suflu nou proiectelor noastre.

Pentru a o cunoaște mai bine, i-am pus câteva întrebări despre parcursul său profesional, pasiunile care o definesc și așteptările pe care le are de la acest nou capitol în cariera sa.

Bun venit, Eliza! Povestește-ne puțin despre tine și parcursul tău profesional. Ce te-a atras spre arhitectură și design?

Știam de la 6 ani că vreau să fiu arhitect, parțial datorita faptului că am cunoscut un arhitect la vârsta respectivă și mi s-a parut super interesant ceea ce făcea. Nu știam în mod special ce presupune profesia asta, ce urma să învaț sau la ce urma să lucrez, dar cam atunci am luat decizia. Cred că asta este o temă care se repetă la mine, și anume că deși nu știu concret câtă muncă presupune o profesie anume sau un parcurs creativ, sunt dispusă să depun efortul necesar. Și parțial asta mă și atrage în continuare la design (de orice fel, fie că vorbim de arhitectură, design interior, grafic, vestimentar etc), că e complicat. Că nu e niciodată doar despre “cum arată” ceva, ci despre oamenii care în final utilizează ceea ce faci tu, cum utilizează “produsul” tău, de ce, sub ce formă, cum relaționează cu ce faci, cum răspunzi nevoilor pe care le au. Cred că știintele (reale sau umane) sunt cu, despre și pentru oameni, și în design e cel mai vizibil aspectul asta. Asta mă atrage.

Cum te inspiră experiența ta în arhitectură în proiectele de design pe care le creezi acum?

Indiferent de proiectul pe care îl fac sau de tipul de design pe care îl abordez, mi se pare că experiența în arhitectură (deși nu foarte vastă în momentul de față) m-a ajutat să-mi creez un anumit tipar în gândire. Nu mai pot să văd un proiect de design altfel decât ca pe unul de arhitectură. Am început să corelez specialitățile din arhitectură (arhitectura propriu-zisă, structura, instalațiile, designul interior etc) cu diverse aspecte din proiectul pe care trebuie să îl abordez. Ca să explic mai bine: să zicem că vreau să îmi tricotez un pulover. Nu mai pot să spun doar “aleg niște culori și o formă și aia e, iese ce iese”. Încep să mă gândesc “cum vreau să stea pe mine haina asta? Vreau să stea relaxat (relaxed fit) sau să fie mai rigida? Ce material răspunde la cerințele pe care le am (din punct de vedere mecanic – ce material are suficientă susținere singur ca să-mi ofere o siluetă mai rigidă, mai structurată? Și dacă nu am materialul ăsta, cum pot adăuga structura unui material pe care îl am deja?)? Se potrivește textura materialului ales cu forma pe care o vreau în final? Cum construiesc propriu-zis puloverul ăsta, unde trebuie să măresc numărul de ochiuri și unde trebuie să-l micșorez și liniile produse de modificările astea -practic, liniile de construcție – cum o să arate? Îmi oferă ceva în plus la designul final sau vreau să le ascund? Dacă vreau să le ascund, cum le ascund?” Și așa mai departe.

Mi se pare că experiența mea în arhitectură m-a ajutat să-mi organizez mai bine întrebările, dorințele și resursele când vine vorba de tot procesul de design.

Pe lângă design, știm că ești pasionată de croșetat. Cum ți-ai descoperit această pasiune și cum îți influențează creativitatea?

Nu doar de croșetat, îmi place arta textilă cu totul. Am început cu brățări împletite când eram mică și figurine din mărgele 😊) , după care am trecut la broșe din fetru pe care le brodam, la desene cu scobitoarea pe unghii, fardat cu toate culorile posibile și în final, într-un mod foarte…neașteptat, am ajuns la croșetat și tricotat și învăț să îmi și cos haine la mașină. Am crescut cu asta în casă, maică-mea și una dintre bunici tricotau și cealaltă bunică era croitoreasă. Unul dintre bunici era inginer. Am crescut ajutându-l cu diverse proiecte (dintre care cel mai memorabil a fost să desfacem o canapea cu totul, în curte, pe ploaie).

De pe la 10 ani maică-mea m-a învățat să tricotez și primele 3 lucruri tricotate au fost 3 fulare. Doar că mi-au trebuit aproximativ 2 ani doar ca să termin unul dintre ele pentru că m-a plictisit crunt tot procesul.

Acum vreo 6 ani a venit maică-mea la mine să-mi propună să croșetez niste dischete demachiante din bumbac (ea tocmai tricotase vreo 3 și eu aveam de învățat pentru un examen). Așa că evident, am încercat să croșetez dischetele alea, mi-au ieșit și am fost super încântată, astfel că am continuat.

Cred că îmi influențează creativitatea în sensul în care nu mai pot să gândesc separat domeniile. Deja la mine în cap s-au format niște legături între toate tipurile de design, istoria artei, istoria designului (istoria în sine) și diverse alte științe umane. Nu mai pot să le privesc separat sau dintr-o singură perspectivă. Mă uit la o haină și văd materialele, tipul de cusătură, referințele la artă sau hainele produse de alți oameni, tiparul, influențele din anumite zone, e fast fashion sau nu, la ce anume particip financiar dacă-mi cumpâr chestia asta, am nevoie de ea sau pot sa o fac și singură etc. Deja sunt în punctul în care dacă mă uit la o haină cam știu cum o să o reproduc aproape identic, pentru că înțeleg tot procesul de producție. Și cred că de aici vine o trăsătură comună între toate proiectele pe care le-am făcut până acum și creativitatea de care întrebai, și anume că în proiectele mele sunt destul de palpabile referințele și trimiterile față de alte persoane, alte lucrări, alte domenii, din simplul fapt ca s-au format legăturile alea de care spuneam mai devreme.

Ce înseamnă pentru tine să ai o viziune unică asupra design-ului? Ai vreun proiect care te-a reprezentat în mod special?

Nu prea-mi place cuvântul “unic”. Cred că foarte des e folosit cu o conotație oarecum greșită 😊) În sensul în care cred că mulți dintre noi îl înțelegem ca însemnând ceva complet nemaivăzut, original, un fel de “ai reinventat roata”. După parerea mea “unic” înseamnă doar o combinație nouă de elemente vechi. O combinație de referințe pe care poate le cunoaștem, poate acum aflăm de ele (combinări de n luate câte n 😊)))
Și tocmai de asta nu cred că am o viziune unică asupra designului. Cred (și știu) că au fost înaintea mea nenumarăți artiști și arhitecți și indivizi care aveau mai mult sau mai puțin aceleași preocupări ca mine, care vedeau lumea în același mod, care își doreau aceleași lucruri. La fel ca mine, erau inspirați de altii care au fost înaintea lor sau de contemporani. Deci cred ca “viziunea unică asupra designului” pentru noi toți e doar combinația de elemente, referințe, ideologii, dorințe, preocupări, priorități pe care alegem să le folosim.

Cred că proiectul care mă reprezintă cel mai bine e proiectul meu de diplomă 😊, Muzeul Etniilor Banatului. E foarte multă informație în proiect, și din punct de vedere grafic, și din punct de vedere al ideilor pe care le-am avut, cum se întâlnesc toate părțile (și tipurile) de design – pentru că am făcut design-ul cladirii, al expozițiilor     și exponatelor, al planșelor, făcusem și un logo la un moment dat, am facut și un ghid al muzeului. Exprimă cel mai bine preocupările mele, ce îmi place mie în general, despre ce vreau să vorbesc etc și, din punct de vedere grafic, pentru unii poate pare cam încarcat. Mie mi se pare că mă reprezintă destul de bine. Și proiectul, Și portofoliul cu lucrările mele de până acum.

Ce te-a motivat să te alături echipei LCH Media și ce aștepți de la această nouă etapă?

Că suntem prieteni și eu nu-mi las prietenii la greu 🙂

Am fost puțin stresatâ înainte de a mă angaja pentru că aveam senzația că o să am un program foarte fix care nu o să-mi permită să fac nimic altceva. Și pe cât de mult îmi place mie arhitectura, nu vreau sa fac un singur lucru pentru totdeauna. Îmi place să intru și în alte domenii, să incerc măcar să văd despre ce este vorba, să văd dacă-mi iese. Pe cât de complexă e arhitectura, tot am uneori senzația că e destul de…închisă. Că te-ai băgat într-o cutie și acolo și rămâi. Și parțial am ales să mă alătur echipei pentru că îmi face plăcere să fac design, să aflu despre design, să citesc despre asta, să-l analizez. Îmi place și să lucrez pe calculator. Îmi face placere. Și dacă șansa a apărut, de ce nu?

Cum îți place să îmbini elementele artistice cu cerințele practice în proiectele tale?

Am senzația că am răspuns la întrebarea asta deja, sub o formâ sau alta. Oricum, la mine în cap nu prea mai există “elemente artistice” și “cerințe practice”. Încerc să folosesc elementele artistice ca rezolvare pentru cerințele practice. O linie de construcție poate să devină un element vizual de design într-un pulover în egală măsură în care îmi rezolvă forma generală a puloverului (îl îngustează sau îl lărgește), rostul de îmbinare dintre doua plăci de gresie pot să-mi marcheze trecerea dintr-un spațiu în altul deși materialul de pe podea rămâne același, părțile structurale ale unei clădiri pot să-mi rămână vizibile și să-mi și genereze spații plăcute sau interesante. Orice cerință practică este sau poate deveni element artistic. 

Care este proiectul ideal pentru tine? Ce ți-ar plăcea să creezi sau să dezvolți în viitor?

Aș vrea să am o școală de arte și design, în care să se învețe și partea teoretică, dar și aia practică. O școală de arte și design care să sublinieze faptul că științele umane au nevoie de științele reale ca să existe și ca științele reale au nevoie de stiințele umane ca să aibă sens. Că “arta” nu e ceva ce poate fi făcut de oricine pentru că “acuma m-am așezat la birou și am tras o linie pe o foaie sau am scris o propoziție într-un word”, ci munca constantă, în aceeași poziție, cu mișcări – de foarte multe ori – repetitive, cu multiple greșeli și refaceri; muncă ce presupune să ai extrem de multe cunoștinte din EXTREM de multe domenii pe care le folosești împreună, înseamna că întelegi că există niște “reguli” în orice domeniu artistic ai fi și că te întrebi – de ce există regulile astea/care e scopul lor/de ce sunt așa? Și că cel mai des, abia după ce ai înțeles regulile le poți și încălca – deși uneori le mai încalci în timp ce le înveți și afli chiar atunci care e scopul regulii respective 😊)

Ce impact speri să ai în cadrul echipei LCH Media și asupra proiectelor noastre?

Nu știu dacă sper să am eu un impact neapărat, sper mai degrabă să venim laolaltă și să dezvoltăm împreuna o viziune nouă, în care se văd elementele tuturor colaboratorilor.

Ce sfat ai oferi altor persoane care doresc să-și urmeze pasiunea pentru design?

Să învețe istorie. Design-ul bun e propagandă și arta e politică. Și partea tehnică ce intră în orice domeniu artistic nu poate fi separată de partea umană, și invers. Lucrezi cu și pentru oameni, nu ca alți oameni sa aibă o părere anume despre tine sau ca să-ți dezvolți tu o imagine.